Colecția de istorie farmaceutică Rodia

Juan Ciudad, cunoscut în hagiografia catolică, începând din anul 1690, ca Sfântul Ioan a lui Dumnezeu, s-a născut în 8 martie 1495, în orașul portughez Montemor-o-Novo. Protector al săracilor și bolnavilor, s-a convertit la vârsta de 42 de ani sub influența unei predici al Sfântului Ioan de Avila. Renunțând la viața sa anterioară, a înființat primul său spital în orașul Granada din Spania. La abia 36 de ani de la decesul fondatorului mizericordienii au fost acceptați oficial în rândul ordinelor monastice de către papa Sixtus al V-lea, adoptându-se regulile canonicilor augustinieni.

Ordinul mizericordienilor s-a așezat la Oradea în toamna anului 1760, după ce un canonic al catedralei orădene, György Gyöngyösy de Poroszló a lăsat prin testament o sumă considerabilă de 25.000 de florini pentru înființarea la Oradea a unui spital dedicat săracilor. Pe terenul din cartierul Olosig, prima dată s-a ridicat în 1753 capela cu hramul Sfinții Îngeri Păzitori, un monument ecleziastic unic pe teritoriul țării având o cupolă cu planul oval. Perpendicular pe acest lăcaș de cult s-a construit în 1763 o mănăstire cu două niveluri. Primul spital a funcționat într-o clădire cu un singur nivel, construit dealungul străzii principale a Olosigului începând din anul 1766. Deschiderea festivă a acestuia a avut loc în 30 august 1767, de sărbătoarea Îngerilor Păzitori.

Apotheca Misericordianorum, mai târziu Farmacia Rodia, a fost înființată în 1769 și a funcționat ca atare până în anii precedenți. În prima perioadă apoteca a fost alcătuită din doar două încăperi: oficina și camera de locuit al călugărului farmacist și a deservit în exclusivitate spitalul ordinului. Mai târziu a fost extinsă cu un laborator denumit în izvoarele contemporane „bucătărie”, acvariul (un spațiu de demisol pentru depozitarea materialelor lichide) și o cameră de materiale situată la etajul mănăstirii, respectiv ierbarul, un depozit de plante medicinale în podul clădirii.

Actualul mobilier clasicist al oficinei a fost confecționat de către tâmplarul ordinului, Franciscus Heinricher. Ceasul de perete al oficinei, cadou al mănăstirii vieneze a ordinului provine din 1768. Decorația interioară a oficinei s-a inspirat din mitologia greco-romană. Pictura murală a tavanului boltit are în centru figura zeiței Hygieia, deitate feminină a sănătății și a curățeniei, ținând în mână floarea zeilor, trandafirul și înconjurat de putti. Cele șapte busturi aurite reprezentând deități și savanți antici, procurate pe la mijlocul secolului al XIX-lea sunt alte elemente de seamă ale decorului farmaciei.

Juan Ciudad, cunoscut în hagiografia catolică, începând din anul 1690, ca Sfântul Ioan a lui Dumnezeu, s-a născut în 8 martie 1495, în orașul portughez Montemor-o-Novo. Protector al săracilor și bolnavilor, s-a convertit la vârsta de 42 de ani sub influența unei predici al Sfântului Ioan de Avila. Renunțând la viața sa anterioară, a înființat primul său spital în orașul Granada din Spania. La abia 36 de ani de la decesul fondatorului mizericordienii au fost acceptați oficial în rândul ordinelor monastice de către papa Sixtus al V-lea, adoptându-se regulile canonicilor augustinieni.

Ordinul mizericordienilor s-a așezat la Oradea în toamna anului 1760, după ce un canonic al catedralei orădene, György Gyöngyösy de Poroszló a lăsat prin testament o sumă considerabilă de 25.000 de florini pentru înființarea la Oradea a unui spital dedicat săracilor. Pe terenul din cartierul Olosig, prima dată s-a ridicat în 1753 capela cu hramul Sfinții Îngeri Păzitori, un monument ecleziastic unic pe teritoriul țării având o cupolă cu planul oval. Perpendicular pe acest lăcaș de cult s-a construit în 1763 o mănăstire cu două niveluri. Primul spital a funcționat într-o clădire cu un singur nivel, construit dealungul străzii principale a Olosigului începând din anul 1766. Deschiderea festivă a acestuia a avut

loc în 30 august 1767, de sărbătoarea Îngerilor Păzitori.

Apotheca Misericordianorum, mai târziu Farmacia Rodia, a fost înființată în 1769 și a funcționat ca atare până în anii precedenți. În prima perioadă apoteca a fost alcătuită din doar două încăperi: oficina și camera de locuit al călugărului farmacist și a deservit în exclusivitate spitalul ordinului. Mai târziu a fost extinsă cu un laborator denumit în izvoarele contemporane „bucătărie”, acvariul (un spațiu de demisol pentru depozitarea materialelor lichide) și o cameră de materiale situată la etajul mănăstirii, respectiv ierbarul, un depozit de plante medicinale în podul clădirii.

Actualul mobilier clasicist al oficinei a fost confecționat de către tâmplarul ordinului, Franciscus Heinricher. Ceasul de perete al oficinei, cadou al mănăstirii vieneze a ordinului provine din 1768. Decorația interioară a oficinei s-a inspirat din mitologia greco-romană. Pictura murală a tavanului boltit are în centru figura zeiței Hygieia, deitate feminină a sănătății și a curățeniei, ținând în mână floarea zeilor, trandafirul și înconjurat de putti. Cele șapte busturi aurite reprezentând deități și savanți antici, procurate pe la mijlocul secolului al XIX-lea sunt alte elemente de seamă ale decorului farmaciei.

Galerie foto