Catedrala Înălțarea Măicii Domnului

    Catedrala barocă renumită și admirată din Oradea a fost începută în anul 1752 de episcopul Pál Forgách. Mare iubitor al arhitecturii baroce din Italia centrală, cu gust rafinat și colecționar de artă, episcopul Forgách, împreună cu arhitectul italian Giovanni Battista Ricca, a dorit să dăruiască orașului Oradea o biserică impunătoare, de o frumusețe și dimensiune impresionantă, amintind de Il Gesù și Sant’Andrea della Valle din Roma.

    După numirea lui Forgách ca episcop de Vác în 1757, construcția a luat o altă direcție în timpul episcopatului succesorului său, Ádám Patachich, și al vacanței care a urmat. În 1761, planificarea și conducerea lucrărilor au fost preluate de tânărul și talentatul arhitect Franz Anton Hillebrandt, anterior respins de Forgách. Acesta a adaptat catedrala inspirată de stilul italian la gusturile barocului austriac clasicizant: a eliminat cupola spațioasă prevăzută inițial, a conceput o fațadă mai sobră în stil Zopf în locul exteriorului italian bogat decorat, a modificat proporțiile și forma turnurilor, precum și compartimentarea exterioară marcată a transeptelor, susținute de coloane cu capitel compozit.

    Așa s-a născut cea mai mare catedrală barocă din Bazinul Carpatic, o combinație unică între barocul italian Seicento și cel austriac. Urmând tradiția medievală legată de Sfântul Ladislau, catedrala Înălțarea Măicii Domnului a fost finalizată în anul 1780 și sfințită cu mare fast pe 25 iunie de contele László Kollonitz. Una dintre cele mai mari orgi baroce ale Europei din acea vreme a fost donată Oradei de către Maria Tereza. Instrumentul cu 42 de registre a fost construit de Johann Fridolin Festl, constructor imperial și regal de orgi, în 1782.

    Catedrala din Oradea, cea mai mare construcție bisericească barocă ridicată, astăzi este nu doar biserica episcopilor diecezei de Oradea și cea mai vizitată atracție turistică a orașului, ci și lăcașul unei comunități parohiale active, cu o viață pastorală și liturgică bogată.