Catedrala Înălţarea Măicii Domnului

Catedrala în stil baroc clasic cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cea de a patra catedrală a diecezei. Construcția ei a fost începută de către episcopul Forgách Pál în 1752, prin arhitectul Giovanni Battista Ricca și o echipă de 24 de zidari. Moartea lui Ricca, respectiv numirea noului episcop Patachich Ádám au însemnat un punct de cotitură în istoria construirii bazilicii, deoarece atât noul episcop, cât și noul arhitect Franz Anton Hillebrandt au preferat stilul copf, în locul celui baroc. Lucrările au fost terminate în 1780, an în care noua catedrală a fost sfințită de către episcopul Kollonitz László la 25 iunie. Picturile cupolei au fost terminate de către Johann Nepomuk Schöpf în 1776. Partea altarului, respectiv restul tavanului și pereții laterali au fost pictați de către Storno Ferenc între anii 1878 și 1880. Storno a proiectat și vitraliile bisericii, execuția lucrărilor fiind meritul lui Kratzmann Ede. Picturile altarului principal și a celor două altare din pronaos realizate între 1778 și 1779, sunt mărturii ale talentului artistului Vincenz Fischer.

Teritoriul pe care s-a construit Catedrala și Palatul Episcopal, spre mijlocul secolului al 18-lea era un deal ce se ridica dintr-o zonă mlăștinoasă. Pentru a asigura stabilitate edificiului, la baza acestuia s-au așezat unul lângă celălalt 14.000 de piloni de stejar, peste care s-au așezat grinzi din același lemn, iar pe această structură s-au ridicat zidurile lăcașului sfânt.